BISERICA PAROHIALĂ SFÂNTUL LEONARD  

Biserica Sfântul Leonard a fost construită în 1771. În 1899, când se efectuau lucrări de renovare prin contribuţia financiară a familiei „Mélik”, biserica a fost extinsă cu 6 metri: lungimea ei fiind acum de 41 metri, lăţimea de 12 metri, iar înălţimea turnului de 47 metri. Ornamentul principal este pictura din altar care îl reprezintă pe Sfântul Leonard.

Pictura de pe altarul principal o înfățișează pe Sfântul Leonard. Vitraliile colorate au fost realizate la Budapesta în 1908 și oferite în dar de familia Puskás. Altarul lateral din stânga reprezintă Sfânta Treime. Cea mai valoroasă piesă este altarul lateral din dreapta, care îl înfățișează pe Fecioara Maria cu Pruncul; originalul (aflat astăzi la Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta) ar fi putut fi executat în jurul anului 1780 de un pictor armean necunoscut. Statuile Mariei şi ale Sfântului Iosif din capela Sfânta Cruce de pe transept datează din anul 1800 şi prezintă influenţe tiroleze. Tabernacolul este singura rămăşiţă a vechii biserici care a ars. Cele trei clopote au fost turnate la Timișoara, în atelierul Novotny, respectiv la Arad, în atelierul Hőnig. În nişa de deasupra transeptului se află o statuie a Sfântului Ioan Nepomuk, realizată de sculptorul Emil Burján-Gál din Gheorgheni după originalul din secolul al XIX-lea aflat la parohie. De asemenea merită menţionat corpusul din sacristie, lucrat la mijlocul secolului al XVIII-lea în stil renascentist popular.

   

  RUINELE VECHII BISERICI

Fundaţiile vechii biserici arse se pot vedea în faţa casei parohiale din Remetea. Ele sunt de piatră, având 22 m lungime, 8m lăţime şi lasă să se vadă pereţii groşi ai fostei bisericii, cât şi un pilon de susţinere, păstrând memoria vechii clădiri.

 

CRIPTĂ

În partea stângă a aleii principale a cimitirului, în apropierea bisericii parohiale „Sfântul Leonard”, se vede cripta familiei Mélik. Aceasta a fost construită în stil neogotic la sfârșitul secolului al XIX-lea. În fața ei se află cripta familiei Puskás, ridicată în 1912 de arhitectul Kladek István  din Subotica, care în aceeaşi perioadă a coordonat lucrările la biserica mare din Ditrău. Dintre criptele din cimitir, cea mai veche este micuţa criptă Zakariás, construită de Szekula Jakab în jurul anului 1860.

 

CAPELA SFINTEI MARGARETA A CASEI ÁRPÁD DIN CSUTAKFALVA

Capela Sfintei Margareta a Casei Árpád (Árpádházi Szent Margit) se află la 2,5 km spre vest de centrul satului. Ea a fost sfinţită în 1942, pe vremea parohului Pál Elek.

  

CAPELA SFÂNTA RITA DIN „ALSZEG”

În „Alszeg”, pe strada „Fenekalja” la nr. 55, în iunie 2011 au pus piatra de temelie pentru capela Sfânta Rita. Capela, cu o capacitate de 200 de persoane, a fost construită prin contribuţia financiară a parohiei locale, a consiliului local, a Guvernului României şi a populaţiei comunei, după proiectul constructorului Máthé Zoltán.

    

  CAPELA DIN „KICSIBÜKK”

Kicsibükk” este un cătun acum depopulat, care aparţine de Remetea, chiar dacă se află la 10 km de sat, şi unde, parohul Pál Elek, a construit o capelă. Ea a fost sfinţită, după unii, în 1943, după alţii în 1945, ca omagiu adus regelui Sfântul Ştefan (Szent István). „Kicsibükk” merită vizitat, fie şi numai pentru frumuseţea peisajului.

  

CAPELE MORTUARE

Capela mortuară construită în cimitirul central a fost realizată ca răspuns la necesitățile comunității. După ce s-au avansat mai multe variante — preluarea sau extinderea clădirilor existente — s-a decis în cele din urmă construirea unui edificiu nou. Amplasamentul a fost dificil de găsit din cauza mormintelor care ocupau suprafaţa cimitirului. Alegerea a căzut, în final, pe un teren liber situat în afara incintei cimitirului, dar pe un teren aparținând bisericii.

Dispunerea funcțională a clădirii urmează sistemul care s-a dovedit eficient la Csutakfalva. Există un spațiu mai mic, închis, destinat ceremoniei, în fața căruia se află un pridvor acoperit, dar deschis. Acest spațiu poate fi, la nevoie, unit cu partea închisă menționată. A lipsit turnul vizibil la Csutakfalva, considerat nejustificat din cauza apropierii bisericii. În locul său, în faţa intrării se află un suport pentru clopot placat cu piatră. Acoperișul este susținut nu de stâlpi masivi din piatră, ci de stâlpi din trunchiuri de lemn, ceea ce conferă acoperișului o impresie de mai multă ușurință. Spațiul exterior al capelei este deschis numai pe una din laturile lungi, pentru a proteja persoanele aflate acolo de curenții de aer. Partea deschisă este cea orientată spre biserică, întrucât în timpul ceremoniei dinspre acea direcție se face accesul în clădire.

Interiorul are un plan pătrat, cu o extindere semicirculară în spatele altarului. În încăpere domnește semiîntunericul, însă în spatele altarului lumina pătrunde prin ferestre ascunse și inundă peretele din spate, unde se află crucifixul. În spatele sicriului rămâne astfel o lumină care inspiră speranță. Mobilierul clădirii este simplu, combinând lemn masiv natural cu elemente negre. Din cei 230 mp ai capelei, 135 mp reprezintă spațiul închis.