
Parohia în sărbătoare la hramul bisericii
Biserica din Remetea a fost sfințită în jurul anului 1771 de către episcopul Ignác Batthyányi din Alba Iulia, în cinstea Sfântului Leonard, episcop. Sfântul Leonard este cunoscut în special între catolicii francezi, austrieci și sud-germani ca ocrotitor al deținuților, al bolnavilor, al medicilor, al fierarilor, al păstorilor și al mamelor însărcinate. Biserica parohială din Remetea este cel mai estic punct din Europa dedicat cultului Sfântului Leonard. Hramul bisericii parohiale are loc în fiecare an de ziua onomastică a sfântului, pe 6 noiembrie.
 Sfânta liturghie festivă de hram la capela Sfânta Margareta din Csutakfalva
Sfânta liturghie festivă de hram la capela Sfânta Margareta din Csutakfalva
Sărbătoarea din Csutakfalva, unde mult timp nu a existat biserică, ci doar o clopotniță în aer liber. Inițial a existat o capelă amenajată dintr-o locuință, iar în 1940 preotul paroh Pál Elek a demolat-o, apoi a reconstruit-o fără pereți despărțitori, locul servind din nou pentru celebrarea slujbelor. Aceasta a fost sfințită în 1942 în cinstea Sfintei Margareta din dinastia Arpadiană. În 1968, parohul László Orbán, prelăt papal, a demolat-o și a construit o capelă mai mare.
Sfânta Margareta este fiica regelui nostru Béla al IV-lea și a Mariei Lászkárisz. Încă la naștere (1242) tatăl ei a făcut un vot că, în semn de recunoștință pentru eliberarea țării de invazia tătară, o va dărui maicilor dominicane.
Ziua ei, pe 18 ianuarie, la mijlocul iernii, este o mare sărbătoare pentru locuitorii din Csutakfalva, la care vin în număr mare și din celelalte părți ale comunei. Din cauza capacității reduse a bisericii, tineretul școlar participă la o Liturghie separată. La hram participă și locuitorii satelor înconjurătoare și preoții parohiilor vecine, aducând omagiul lor uneia dintre cele mai mari sfinte ale maghiarimii, Sfânta Margareta din dinastia Arpadiană.

 
   
 
 
Procesiunile religioase festive din Remetea sunt foarte spectaculoase și importante. Marea lor parte își are originea în epoca păgână, dar creștinismul le-a preluat și le-a dat un conținut nou. Forma lor poate varia de la o regiune la alta, ba chiar de la o localitate la alta. Și la Remetea s-a creat o formă specifică. În timpul comunismului acestea s-au limitat mai ales la curtea bisericii sau la aleea cimitirului; după 1990 însă localnicii au încercat să reînvie vechea tradiție, astfel că procesiunile și defilările legate de diferite zile importante ajung până la hotarul localității sau chiar în satele vecine.
Ritualul sfințirii grâului se ținea odinioară pe 25 aprilie, de ziua Sfântului Marcu; în zilele noastre are loc duminica următoare. Participanții procesiunii se roagă ca recolta „să nu fie lovită de grindină, să nu fie doborâtă de vânt, să nu fie arzătoare de secetă și să nu fie distrusă de ploi dăunătoare.” În câmp, procesiunea din Remetea, împreună cu cei din Ditrău care fac înconjurul hotarelor, ascultă Sfânta Liturghie. Într-un an participanții își fac rugăciunea la crucea ridicată în hotarul Remetei, în alt an la o cruce aflată în hotarul Ditrăului.
Are loc a doua zi de Paște la Remetea, când dimineața călăreții se duc până la marginea pădurii pentru a săvârși ritualul corespunzător. La întoarcere se întâlnesc la o cruce desemnată cu pelerinii pe jos, care plecaseră după Liturghia de dimineață cu stindarde. Împreună rostesc rugăciunile către cele patru zări, apoi se întorc împreună la marea slujbă festivă.
Are loc în a patruzeci-a zi după Crăciun, pe 2 februarie. Dacă este mult frig, lumânările se sfințesc în biserică; când vremea este mai blândă, la altarul în aer liber din curtea bisericii. După aceea pornește procesiunea cu lumânări în jurul bisericii, iar preotul oferă credincioșilor binecuvântarea Sfântului Blaj (Binecuvântarea lui Blaj). Lumânările sfințite sunt duse acasă ca simbol al lui Hristos, Lumina Lumii.
Sărbătoarea intrării lui Hristos în Ierusalim. La Remetea procesiunea, legată de sfințirea ramurilor (barkaszentelés), are loc pe aleea principală a cimitirului. În fața celor aliniați de-o parte și de alta preotul efectuează ritualul sfințirii ramurilor, apoi citește fragmentul evanghelic despre intrarea lui Hristos. Apoi se retrag cu crucea și lumânări aprinse înapoi spre biserică.
Se celebrează în a doua joi după Rusalii. În trecut, la Remetea procesiunea avea loc în sat: ieșind din biserică, se mergea pe strada Nagy Bánya și prin Centru, venind dinspre Túlamaros, iar apoi se revenea pe strada Kisbánya spre curtea bisericii. Astăzi procesiunea de Corpus Christi se desfășoară în cimitir, la mesele de piatră amenajate și îmbrăcate ca altare.
Până în 1949 locuitorii din Remetea mergeau în pelerinaj pe jos la Șumuleu. Drumul dura patru zile și jumătate. Rânduiala pelerinajului s-a format din tradiție. Crucea din frunte și stindardele bisericii, între ele marea stindardă cu chipul lui Isus și inscripția „Gyergyóremete”, erau purtate de bărbați, iar cele două steaguri ale Mariei de fecioare. De asemenea, aveau un rol important cei care purtau clopoțeii. Steagurile se desfășurau numai în zone locuite și clopotele sunau — astfel nu doar anunțau sosirea, ci și manifestau respectul față de populație. În frunte mergeau bărbații, urmați de fecioare și femei. Procesiunea era însoțită de câteva căruțe care transportau mâncarea și hainele de schimb. Căruțașilor li se plătea un tarif pe pachet.
După 1949, autoritățile comuniste au interzis pelerinajul organizat pe jos cu cruci și stindarde. Din 1990, parohia din Remetea organizează participarea la hramul de la Șumulec cu autobuze; totuși sute de persoane merg și cu autoturisme personale sau cu trenul. Se cade a remarca ospitalitatea localnicilor, care găzduiesc în număr mare oaspeți din Ungaria ce sosesc la hramul de la Șumulec.