CASA MUZEALĂ DIN REMETEA

În anul 2001 s-a înfiinţat muzeul ţărănesc din Remetea prin achiziţionarea unei case cu pridvor, situate aproape de centrul satului, de către Primărie şi Fundaţia Avully-Remetea. În una din camere se află Camera memorială „Cseres Tibor”: alături de volume şi cărţi ale scriitorului născut la Remetea, donaţiile urmaşilor păstrează şi câteva obiecte personale ale lui Cseres Tibor.

Clădirea a devenit atunci şi sediul colecţiei etnografice înfiinţate în 1975 şi extinse de atunci. Piesele valoroase includ un dulap de colţ (colţar) datând din 1836 şi o ladă de zestre din 1859; de asemenea pot fi văzute unelte şi obiecte ale meşteşugurilor tradiţionale şi ale gospodăririi ţărăneşti.

 

CASELE SECUINE TRADIȚIONALE

În comună mai există câteva zeci de case cu pridvor construite între cele două războaie mondiale sau chiar anterior, martori ai arhitecturii tradiţionale secuieşti din lemn, însă doar o parte din ele sunt întreţinute; multe se află în stare avansată de degradare şi ameninţă cu demolarea. Structura curţilor şi a străzilor încă evocă vremuri vechi; doar închipuie-ţi cum ar arăta dacă am înlocui mental casele moderne cu cele vechi.

Pe lângă vechile case de lemn, în multe curţi se păstrează „şuri cu grajd” (csűrös istálló) anexe tradiţionale cu funcţiuni agricole ale căror soluţii arhitecturale sunt foarte specifice. În multe gospodării contrastează casa modernă cu şura veche nefolosită.

  

MORI ȘI ALTE INSTALAȚII HIDRAULICE

Conform istoricului Garda Dezső, primele mori din Remetea s-au situat probabil de-a lungul pârâului Kőpatak; în secolul al XVIII-lea tocmai datorită morilor s-a format aşezarea Sineu. Potrivit unor date, la începutul secolului XX în Sineu funcţionau aproximativ 27 de instalaţii hidraulice diferite: mori de făină, instalaţii pentru cernut/curăţare, dispozitive pentru zdrobirea cerealelor pentru terci, prese de ulei şi fierăstraie pentru scânduri.

 

FERĂSTRĂUL HIDRAULIC PORTIK–DOBOS DEZSŐ

Ferăstrăul hidraulic Portik–Dobos Dezső se află pe locul fostei mori a bunicului, Goga György. În anii de după al Doilea Război Mondial, meşterii morăritori din Tulgheș au construit aici, în locul vechiului fierăstrău, o realizare tehnică remarcabilă. În incintă, pe lângă ferăstrău, au funcţionat şi o moară de măcinat făină, o presă de ulei şi un mecanism numit „hintatépő”, care odinioară asigura alimentarea cu energie electrică a gospodăriei. Specialiştii consideră această construcţie o capodoperă tehnică, dat fiind modul de realizare a roţii şi a mecanismelor de acţionare. Ferăstrăul Portik–Dobos a fost închis la începutul anilor ’50, după ce proprietarul a refuzat să-l predea consiliului popular.

  

MOARA ŞI SPĂLĂTORIA GOGA ROZÁLIA

Pe terenul Goga Rozália ar fi existat, acum peste două sute de ani, prima moară de măcinat din Sineu. Aceasta şi alte mori din zonă au încetat funcţionarea definitiv în perioada comunistă şi nu au fost repuse în funcţiune după 1989. Conştientă de valoarea tehnică şi turistică a acestor instalaţii, primăria a demarat planuri de restaurare şi includere a morilor pe un traseu turistic. Un punct de atracţie este „spălătoria” Goga Rozália, un mare dispozitiv pentru spălat covoare şi ţesături ţărăneşti: cu o butoaie imensă în care covoarele sunt clătite ore sau chiar zile la rând; această instalaţie a devenit, după 1989, una dintre cele mai vizitate construcţii din Sineu şi contribuie la promovarea meşteşugului local. În clădirea morii se păstrează mecanisme care încă pot funcţiona.

 

MOARA HIDRAULICĂ LACZKÓ–BENEDEK ALBERT

Această moară şi-a păstrat în întregime mecanismele interioare. Instalaţia de măcinare este alcătuită din două cupluri de pietre de moară, puse în funcţiune printr-o roată cu apă de tip overshot (roată cu vărsare de sus), transmisă prin curea plată. Bilele de cereale aduse în şarje erau măcinate până la gradul dorit de finete prin repuneri succesive. În moară s-au păstrat şi uneltele pentru fasonarea pietrelor şi câteva site; structurile exterioare ale morii au fost însă grav avariate.

 

MOARA CU ROLI – GANZ

În centrul localităţii se află un moară cu role de aproape un secol, găzduită într-o clădire impunătoare şi păstrată într-o stare funcţională. Întreaga instalaţie mecanică a morii s-a păstrat pe toate cele patru niveluri. Tehnologia de măcinare combina un agregat de role duble şi unul dintre circuitele cu pietre de moară. Celălalt circuit cu pietre era folosit pentru producerea făinii de porumb. La parter, grâul umed era curăţat de impurităţi de un aparat special amplasat la etajul I. După aceasta, măcinarea se realiza în role, iar produsele erau cernute şi sortate prin site. Făinile erau sacuite, iar tărâţele şi meleagurile (darák, dercék) erau transformate în făină la circuitul cu pietre. După numeroase modificări, antrenarea cu abur a fost înlocuită din anii 1970 cu motoare electrice; moara a funcţionat până la oprirea ei din anii 1990.